sâmbătă, 23 februarie 2019

Despre “TOANTA” din noi



Ceea ce am notat aici este valabil si pentru genul masculin. Va spun cate ceva din gandurile mele, legate de termen-ul “toanta”, care vine la adresa noastra din partea unor oameni  agresivi in comunicare. Care, implicit, sunt “toxici emotional”.

Recomandarea este ca, atunci cand cineva ne face “toante”, sa stam sa analizam:
{Model care se poate generaliza si la alte tipuri de calomnii.}
-cine ma face (din partea cui vine aceasta calomnie, daca pot cunoaste familia din care vine acea persoana, istoricul sau de viata – atat personal cat si profesional, etc).
-de ce ma face tocmai pe mine toanta (care din comportamentele mele sustin “teoria” lor.)
-unde manifestez acest comportament (in care mediu ma manifestez drept “toanta”, poate, exista divergente in functie de culturi, etc.)
-cand (de cate ori intr-un anumit interval de timp.), cat de intens (pe o scala de la 0 – la 10)?
-ce este de facut?
Cred ca, atunci cand punem in implementare contracararea acestei calomnii, care ni se aduce de catre unele persoane agresive in comunicare, bine ar fi sa incepem cu ultimul sub-punct – “Ce este de facut?”
Va sugerez sa comunicati asertiv.
Atunci cand cineva aduce un argument – in mod sigur are propriile lui “teorii” despre cum si “ce trebuie sa fie ceilalti” in raport cu ei, si ca manifestare sociala.
Dar, asta nu presupune ca teoriile lor sunt bune sau rele, ele doar sunt si gata. Altfel decat ale noastre. Si-n functie de orizonturile (si o serie de alti factori) ai fiecareia.
Daca acesti indivizi considera ca noi “toantele” trebuie cu necesitate sa fim asa cum si-ar dori ei, asta nu inseamna ca noi am prezenta o oarecare inferioritate in raport cu ei.
Ci, inseamna ca suntem/functionam putin altfel. Iar daca ei au acest “trebuie”, in raport cu ce fel de persoane suntem noi, nu-i problema noastra, ci a lor.
“Nimic nu trebuie cu necesitate.”
Noi nu trebuie (absolut) sa fim nici cum – decat noi insine.
Sa luam un exemplu – unele persoane atee, considera ca noi ceilalti, suntem prosti (“toante”), fiindca avem credinta, si inchinam o anumita perioada de timp, rugaciunii.
Oare chiar “toante”  sa fim? Daca ar fi sa-i analizam noi pe ei, global, cum i-am vedea? Cat de iluminati i-am vedea?
Dar noi (gandind rational), tindem sa-i catalogam drept oameni care s-au pierdut in  fapt  in materie, si-au uitat cine sunt in adevar, fara sa-i numim “prosti”.
 Le acceptam diversitatea, si-i atragem in preajma noastra, in discutiile noastre in adevar; mai ales pentru a le “lumina” calea catre Dumnezeu (care cale duce in primul rand catre ei insisi).
Fara sa-i numim “prosti”, chiar daca ar fi prosti (ceea ce tot creatia lui Dumnezeu este); asta ar presupune ca au o disfunctie de functionare. Iar, datoria noastra, ca oameni, este sa facem tot ceea ce putem sa-i completam, si integram in munca si-n societate, acolo unde ei sunt capabili sa activeze; si mai ales, sa-i indreptam catre ei insisi, sa constientizeze cine sunt in fapt si-n adevar.
Sa-i facem prosti… va las pe dumneavoastra sa ma completati, cat de inuman/animalic/josnic am ajunge sa ne comportam in desfasurarea vietii in fapt.
Revenind, Dumnezeu trebuie pus in discutie mai mult in prezenta acestor oameni fara credinta, decat in prezenta celor credinciosi.
Desi, noi cei care credem, si stim ca Dumnezeu este in tot si-n toate cate sunt – intelegem ca, din punct de vedere al cresterii divinului din ei (pentru ca El exista in ei, indiferent daca-L constientizeaza ei sau nu, din moment ce Dumnezeu le-a daruit viata), sunt oameni a caror vibratie a vietii din ei, este lasata in voia sortii (sporind astfel sansa, de a fi atrasi “la marea trecere”, de catre cerurile de jos).
Nu-s prosti! Sau “toante”. Pot avea un coeficient de inteligenta foarte ridicat, pot profesa in functii care implica responsabilitati ridicate, pot produce lucruri de geniu in materie in viata in fapt, etc.
Dar, in ansamblu, si-au ratat scopul suprem al vietii in fapt. Fiindca sunt orbi la ceea ce sunt in adevar, fara sa aiba capacitatea de a constientiza divinul/viata/sufletul/spiritul/Lumina din ei nici in fapt.
Iar scopul suprem al vietii in starea de fapt, este sa-i dam putere divinului din noi sa creasca in toata desfasurarea sa.
Si ma intreb – cat de multa cultura-i trebuie unui om (in vremea noastra) sa inteleaga ca exista pamant si dincolo de orizont?
La fel este si cu viata de dupa moarte. Ea exista cumva “dincolo de orizont”, de aceea n-o putem vedea cu ochii in fapt. S-o vedem, trebuie sa “calatorim”, iar drumul, in viata in fapt, incepe din noi insine, “combustibilul” fiind rugaciunea facuta cu credinta, iar “automobilul” este iubirea (vibratia divina a vietii din noi). Asta nu conteaza in care religie se intampla, din moment ce creste credinta in om, dand voie divinului sa creasca in toata desfasurarea sa.
Revenind.
S-ar putea, ca uneori sa ne comportam distructiv. Pentru ca toti ne manifestam uneori distructiv, asta nu presupune insa ca, pe ansamblu, suntem “toante”, ci presupune ca, in anumite circumstante, intr-un anumit moment, in conditii de stres, etc., exista posibilitatea sa manifestam anumite comportamente nesanatoase, care ne afecteaza viata in mod distructiv, atat noua, cat si celor din jurul nostru.
Atunci ne vom intreba din nou: “Ce e de facut?”
O solutie care ne sta la indemana tuturor, aici si acum, este psihoterapia.
Psihoterapiile Cognitive si Comportamentale ne ajuta si din acest punct de vedere, unde este nevoie.
In cadrul programelor personalizate de tratament, va veti transpune in toate situatiile mentionate.
La noi in tara, avem o multime de psihoterapeuti (care utilizeaza si alte abordari psihologice, fiind de un real sprijin), dar, din pacate, lumea nu prea intelege ce este cu “serviciile” noastre. Tinzand sa creada ca atunci cand ai nevoie de putina consiliere – trebuie neaparat sa ai  o problema psihologica de ordin clinic. Nu este deloc asa!
La psihoterapie/consiliere psihologica ajung mai ales oamenii sanatosi, care au suficienta cultura si inteligenta sa inteleaga ca se confrunta cu o problema (poate sa se confrunte cu stari emotionale intense, care le destructureaza activitatea, manifestand spre exemplu: furie, iritare, ura, invidie, gelozie, stres intens, etc.).
Plus, o evaluare psihologica de preventie nu dauneaza nimanui.
De dorit este sa va faceti periodic (asa cum faceti examenul medical), si o evaluare a sanatatii emotionale.
Deoarece, toti specialistii (fie pe domeniile medicale, fie psihologii), cunosc faptul ca, sanatatea fizica, este strict influientata de sanatatea emotionala, si invers.
Unora dintre dumneavoastra, s-ar putea sa li se para “scriitura” mea, mult prea simpla, si banala (pe acestia va rog sa cautati prin biblioteci, publicatii de calibrul dumneavoastra. Si sa nu va suparati, ca am indraznit sa scriu din gandurile mele, poate cuiva, va fi de folos, aceasta minuscula parte din ceea ce “fermentez” eu intre urechi ). Iar altora, care imi vor aprecia “scriitura” tin sa le multumesc!
Ei ma motiveaza sa scriu mai departe.
Si nu uitati, dragi cititori, sa ma contraziceti, si sa ma completati. Altfel as simti ca tot ceea ce am scris, a fost in zadar.
Va rog, atunci cand cititi, sa aveti langa dumneavoasta o foaie, si-un pix, pentru a face asta.


Solicita cartea prin sms absolut gratuit la telefon: 0752432904 cu mentiunea: "Vreau cartea!"
Sau o gasesti mai jos dand un clik pe numele cartii:







Despre DROGURI

Consumul de droguri este o problema majora in societate. Drogul este o substanta care creaza dependenta fizica si psihica, tulburari gra...